Meniu
ADHD (Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție) este o tulburare neurobehaviorală comună care afectează copiii și adulții. Această condiție se caracterizează prin dificultăți semnificative în gestionarea atenției, impulsivitate și hiperactivitate. Simptomele ADHD variază de la o persoană la alta, dar pot include dificultăți în menținerea atenției asupra unei sarcini sau activități, întârzierea în finalizarea sarcinilor, dificultăți în organizarea activităților, uitarea obiectelor de zi cu zi, impulsivitate, dificultate în a aștepta rândul și un nivel crescut de agitație sau hiperactivitate motorie.
ADHD este o afecțiune cu o bază neurobiologică, iar cercetările au sugerat că există o implicare a neurotransmițătorilor, precum dopamina și noradrenalina, în dezvoltarea și manifestarea acestei tulburări. Diagnosticul ADHD se face în general pe baza observațiilor clinice și a istoricului medical al pacientului, iar criteriile diagnostic sunt definite în Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale (DSM-5).
Această tulburare poate avea un impact semnificativ asupra vieții individului, inclusiv în ceea ce privește performanța școlară, relațiile interpersonale și stima de sine. De aceea, tratamentul ADHD poate implica o abordare multidisciplinară, care include terapie comportamentală, terapie cognitiv-comportamentală, intervenție educațională, și, în unele cazuri, medicație. Medicațiile, cum ar fi stimulantele și non-stimulantele, pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea simptomelor ADHD și la îmbunătățirea funcționării individului.
Este important de menționat că ADHD este o afecțiune cronică și că tratamentul poate fi necesar pe parcursul întregii vieți. Cu toate acestea, cu o gestionare adecvată și sprijin, persoanele cu ADHD pot duce vieți productive și satisfăcătoare. Un diagnostic precoce și o intervenție adecvată pot face o diferență semnificativă în calitatea vieții persoanelor afectate de această tulburare.
Autismul este o tulburare de spectru care afectează dezvoltarea creierului și se manifestă prin dificultăți în comunicare, interacțiune socială și comportament.
Simptomele autismului includ dificultăți în comunicare, interacțiune socială și comportament. Aceste simptome sunt evidente în copilăria timpurie, frecvent între 12-24 luni.
Termenul de „spectru” se referă la faptul că există grade foarte variate de afectare, de la un copil la altul și la același copil, de-a lungul timpului.
Diagnosticul tulburărilor din spectrul autist include anumite afecțiuni care erau în trecut diagnosticate separat: tulburarea autistă, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată și sindromul Asperger.
Copiii cu tulburare Asperger, care este considerată o formă înalt funcțională în cadrul spectrului, prezintă deficițite minime în comunicarea verbală, comportamentul este foarte puțin afectat, dar au dificultăți semnificative în stabilirea relațiilor cu cei din jur. La polul opus al spectrului poate fi un copil care nu vorbește, care pare că “nu îi observă” pe cei din jur și are un comportament neobișnuit în majoritatea situațiilor și dificultăți majore cu învățarea lucrurilor noi.
Cauzele autismului nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că interacțiunea dintre gene și mediu poate juca un rol. Printre factorii de risc pentru autism se numără:
Este important să rețineți că acești factori de risc nu sunt cauze directe ale autismului, ci doar crește probabilitatea dezvoltării acestei tulburări. În plus, nu toți copiii cu acești factori de risc vor dezvolta autism, iar unii copii fără factori de risc pot fi diagnosticați cu această tulburare .
Diagnosticul cât mai precoce este esențial, deoarece intervenția timpurie intensivă ajută copilul să își îmbunătățească zonele de dificultate, iar în unele cazuri, să ducă o viață independentă, productivă și satisfacatoare.
Cauzele autismului nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că interacțiunea dintre gene și mediu poate juca un rol. Printre factorii de risc pentru autism se numără:
Este important să rețineți că acești factori de risc nu sunt cauze directe ale autismului, ci doar crește probabilitatea dezvoltării acestei tulburări. În plus, nu toți copiii cu acești factori de risc vor dezvolta autism, iar unii copii fără factori de risc pot fi diagnosticați cu această tulburare .
Vă prezentăm copiii din cadrul organizației „O Șansă la Viață”. Fiecare copil are o poveste unică și nevoi specifice, pentru care lucrăm cu dăruire pentru a le oferi sprijin și a le oferi împreună șansa la o viață mai bună.
Alătură-te cauzei noastre și fii parte din schimbarea semnificativă pe care o putem aduce în viața unui copil. Contribuția ta personală poate face o diferență imensă în lupta împotriva autismului.
