Afectiunile din spectrul autist

Tulburări de procesare senzorială

TSI (tulburari specifice de invatare)

Tulburările Specifice de Învățare (TSI) reprezintă un grup de condiții medicale care afectează modul în care indivizii învață și utilizează abilitățile academice, cum ar fi citirea, scrierea și matematica.

Tulburări de procesare senzorială

Tulburările de procesare senzorială afectează modul de reacție la stimuli senzoriali înconjurători.

Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție

Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție sau ADHD este o afecțiune neurobehaviorală caracterizată prin dificultăți în concentrare, hiperactivitate și impulsivitate.

Această afecțiune poate afecta una sau mai multe dintre cele cinci simțuri principale: văz, auz, atingere, gust și miros. Persoanele cu tulburări de procesare senzorială pot avea reacții neobișnuite sau exagerate la stimuli precum sunete, lumini, texturi, gusturi sau mirosuri. Aceste reacții pot varia de la hiperreactivitate (suprasensibilitate la stimuli) la hiporeactivitate (insensibilitate sau neatenție la stimuli) în funcție de individ și de tipul de stimul.

Ce sunt tulburările de procesare senzorială?

Tulburările de procesare senzorială reprezintă dificultăți în modul în care creierul procesează și răspunde la stimuli senzoriali din mediul înconjurător. Aceste stimuli pot include sunete, lumină, texturi, gusturi sau mirosuri. În cazul persoanelor cu TSA, sistemul lor nervos poate reacționa exagerat sau sub-sensibil la acești stimuli, ceea ce poate duce la reacții intense și adesea dezorganizate.

Tulburările de procesare senzorială reprezintă o condiție neurologică în care indivizii au dificultăți în a procesa și regla corect informațiile senzoriale primite de la mediul lor înconjurător. Această afecțiune poate afecta oricare dintre cele cinci simțuri principale și poate duce la reacții neobișnuite sau exagerate la stimuli precum sunete, lumini, texturi, gusturi sau mirosuri. Persoanele cu tulburări de procesare senzorială pot experimenta hiperreactivitate (o suprasensibilitate crescută la stimuli), hiporeactivitate (insensibilitate sau indiferență la stimuli) sau ambele. Aceste reacții pot interfera cu calitatea vieții individului și pot necesita terapie pentru a le gestiona și a le îmbunătăți adaptarea la mediul lor. Este important să se înțeleagă că tulburările de procesare senzorială pot varia în intensitate și pot avea un impact diferit asupra fiecărei persoane afectate.

În ceea ce privește tulburările de procesare senzorială, acestea sunt o serie de afecțiuni care afectează modul în care creierul procesează informațiile primite prin intermediul simțurilor. Aceste tulburări pot afecta unul sau mai multe dintre cele cinci simțuri: auzul, văzul, gustul, mirosul și simțul tactil. Copiii cu tulburări de procesare senzorială pot avea dificultăți în a procesa informațiile primite prin intermediul simțurilor, ceea ce poate duce la comportamente neobișnuite sau la dificultăți în interacțiunea cu ceilalți.

Tulburările de procesare senzorială sunt adesea depistate în copilărie, atunci când părinții observă că micuții lor prezintă o aversiune neobișnuită față de zgomote, lumini sau texturi, sau că au dificultăți în a se adapta la schimbările de mediu. Aceste tulburări pot fi cauzate de o varietate de factori, inclusiv de mutații genetice sau de expunerea la anumite toxine din mediu .

Simptomele tulburărilor de procesare senzorială pot varia în funcție de simțul afectat și pot include:

  • Aversiune față de anumite texturi sau haine
  • Sensibilitate crescută la anumite sunete sau lumini
  • Dificultate în a se concentra din cauza stimulilor senzoriali
  • Dificultate în a se adapta la schimbările de mediu
  • Dificultate în a se integra social

Tratamentul pentru tulburările de procesare senzorială poate include terapie ocupatională sau terapie prin integrare senzorială. În plus, există multe strategii pe care părinții le pot folosi pentru a ajuta copiii cu tulburări de procesare senzorială să se adapteze la mediul lor, cum ar fi evitarea supra-stimulării și crearea unui mediu calm și structurat.

Simptomele tulburărilor de procesare senzorială

  1. Hipersensibilitate: Persoanele cu TSA pot fi hipersensibile la anumiți stimuli senzoriali, ceea ce înseamnă că percep acești stimuli ca fiind exagerat de deranjanți sau copleșitori. De exemplu, o simplă sunetul al unui ceas ticăind poate fi extrem de deranjant pentru un individ hipersensibil la sunet.
  2. Hiposensibilitate: Pe de altă parte, unele persoane cu TSA pot fi hiposensibile la anumiți stimuli. Acest lucru înseamnă că ei pot avea dificultăți în detectarea sau răspunsul la anumite senzații. De exemplu, un individ hiposensibil la durere poate ignora o rană sau o traumă fizică.
  3. Reacții inadecvate: Tulburările de procesare senzorială pot duce la reacții comportamentale aparent inadecvate. De exemplu, un copil cu TSA poate începe să plângă sau să se acopere urechile când este expus la un sunet puternic, ceea ce poate părea o reacție disproporționată.

Impactul tulburărilor de procesare senzorială în viața persoanelor cu TSA

Tulburările de procesare senzorială pot avea un impact semnificativ asupra vieții cotidiene a persoanelor cu TSA. Acestea pot duce la stres, anxietate și dificultăți în interacțiunea cu mediul înconjurător și cu ceilalți oameni. Printre impacturile comune se numără:

  1. Dificultăți în comunicare socială: Hipersensibilitatea la stimuli senzoriali poate face ca persoanele cu TSA să evite interacțiunile sociale, pentru a evita suprasolicitarea. Aceasta poate limita dezvoltarea abilităților de comunicare și interacțiune socială.
  2. Comportamente de evitare: Persoanele cu TSA pot dezvolta comportamente de evitare pentru a gestiona stimuli senzoriali deranjanți. De exemplu, un copil ar putea refuza să meargă la școală din cauza luminilor puternice din clasă.
  3. Stimulare repetitivă: Un alt mod în care persoanele cu TSA pot face față tulburărilor de procesare senzorială este prin stimulare repetitivă. Acest comportament poate include mișcări repetate, cum ar fi agitarea mâinilor sau bătutul picioarelor, pentru a-i ajuta să facă față suprasolicitării senzoriale.

Gestionarea tulburărilor de procesare senzorială în spectrul autist

În ciuda provocărilor aduse de tulburările de procesare senzorială, există numeroase strategii eficiente de gestionare care pot ajuta persoanele cu TSA să-și îmbunătățească calitatea vieții. Acestea includ:

  1. Terapia senzorială: Terapeuții specializați pot lucra cu persoanele cu TSA pentru a dezvolta toleranța la stimuli senzoriali și pentru a învăța tehnici de gestionare a reacțiilor lor.
  2. Mediu controlat: Crearea unui mediu controlat și predictibil poate ajuta la reducerea anxietății și a suprasolicitării senzoriale. Acest lucru poate implica utilizarea cortinelor pentru a controla lumina, purtarea căștilor pentru reducerea zgomotelor și altele.
  3. Comunicare deschisă: Înțelegerea și comunicarea deschisă cu persoana cu TSA sunt esențiale. Întrebarea cum se simt și ce pot face pentru a-i ajuta poate îmbunătăți considerabil gestionarea tulburărilor de procesare senzorială.

Întrebări & Răspunsuri

Despre Autism

Autismul este o tulburare de spectru care afectează dezvoltarea creierului și se manifestă prin dificultăți în comunicare, interacțiune socială și comportament.

Simptomele autismului includ dificultăți în comunicare, interacțiune socială și comportament. Aceste simptome sunt evidente în copilăria timpurie, frecvent între 12-24 luni.

Termenul de „spectru” se referă la faptul că există grade foarte variate de afectare, de la un copil la altul și la același copil, de-a lungul timpului.

Diagnosticul tulburărilor din spectrul autist include anumite afecțiuni care erau în trecut diagnosticate separat: tulburarea autistă, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată și sindromul Asperger.

Copiii cu tulburare Asperger, care este considerată o formă înalt funcțională în cadrul spectrului, prezintă deficițite minime în comunicarea verbală, comportamentul este foarte puțin afectat, dar au dificultăți semnificative în stabilirea relațiilor cu cei din jur. La polul opus al spectrului poate fi un copil care nu vorbește, care pare că “nu îi observă” pe cei din jur și are un comportament neobișnuit în majoritatea situațiilor și dificultăți majore cu învățarea lucrurilor noi.

Cauzele autismului nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că interacțiunea dintre gene și mediu poate juca un rol. Printre factorii de risc pentru autism se numără:

  • Alte cazuri de autism în aceeași familie
  • Mutațiile genetice
  • Sindromul de fragilitate a cromozomului X sau alte afecțiuni genetice
  • Vârsta înaintată a părinților
  • Greutatea prea redusă la naștere
  • Expunerea la metale grele și toxine din mediu.

 

Este important să rețineți că acești factori de risc nu sunt cauze directe ale autismului, ci doar crește probabilitatea dezvoltării acestei tulburări. În plus, nu toți copiii cu acești factori de risc vor dezvolta autism, iar unii copii fără factori de risc pot fi diagnosticați cu această tulburare .

Diagnosticul cât mai precoce este esențial, deoarece intervenția timpurie intensivă ajută copilul să își îmbunătățească zonele de dificultate, iar în unele cazuri, să ducă o viață independentă, productivă și satisfacatoare.

Cauzele autismului nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că interacțiunea dintre gene și mediu poate juca un rol. Printre factorii de risc pentru autism se numără:

  • Alte cazuri de autism în aceeași familie
  • Mutațiile genetice
  • Sindromul de fragilitate a cromozomului X sau alte afecțiuni genetice
  • Vârsta înaintată a părinților
  • Greutatea prea redusă la naștere
  • Expunerea la metale grele și toxine din mediu.

Este important să rețineți că acești factori de risc nu sunt cauze directe ale autismului, ci doar crește probabilitatea dezvoltării acestei tulburări. În plus, nu toți copiii cu acești factori de risc vor dezvolta autism, iar unii copii fără factori de risc pot fi diagnosticați cu această tulburare .

O șansă la viață

Ajută și tu! Contribuie la viața unui copil

Alătură-te cauzei noastre și fii parte din schimbarea semnificativă pe care o putem aduce în viața unui copil. Contribuția ta personală poate face o diferență imensă în lupta împotriva autismului.