Afectiunile din spectrul autist

Autism

Tulburări de procesare senzorială

Tulburările de procesare senzorială afectează modul de reacție la stimuli senzoriali înconjurători.

Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție

Tulburarea de Hiperactivitate cu Deficit de Atenție sau ADHD este o afecțiune neurobehaviorală caracterizată prin dificultăți în concentrare, hiperactivitate și impulsivitate.

TSA: tulburare din spectrul autist

De ce se folosește termenul „tulburare din spectrul autist” în loc de simplu „autism”? Pentru că, „spectru” indică faptul că această condiție poate afecta indivizii în moduri variate, chiar personalizate, deși simptomele fundamentale sunt similare.

Autismul este o tulburare complexă care afectează dezvoltarea socială, comunicarea și comportamentul. Persoanele cu autism pot avea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor sociale, pot prezenta probleme în dezvoltarea limbajului și pot exhiba comportamente repetitive sau restrictive, cum ar fi agitația sau interesul obsesiv pentru anumite obiecte sau subiecte. Simptomele și severitatea autismului variază de la o persoană la alta, de la forme mai ușoare, cum ar fi tulburarea de spectru autist de înaltă funcționalitate, la forme mai severe, care pot implica deficiențe de vorbire și comportamente agresive.

 

Tratamentul pentru autism

implică de obicei terapie comportamentală, logopedie și terapie ocupațională pentru a ajuta la dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare și pentru a reduce comportamentele problematice. Cu intervenție timpurie și sprijin adecvat, mulți copii și adulți cu autism pot să-și îmbunătățească abilitățile și să ducă vieți semnificative și productive. Este important să se recunoască că fiecare persoană cu autism este unică, iar sprijinul personalizat și înțelegerea sunt esențiale pentru îmbunătățirea calității vieții lor.

Autismul este considerat un spectru, deoarece simptomele pot varia semnificativ de la o persoană la alta. Cu toate acestea, există anumite caracteristici comune asociate cu autismul clasic sau tulburarea autistă clasică. Iată câteva dintre aceste caracteristici:

  1. Deficitul în comunicare socială: Persoanele cu autism au dificultăți în dezvoltarea și menținerea relațiilor sociale. Pot avea dificultăți în citirea expresiilor faciale, înțelegerea limbajului non-verbal (cum ar fi contactul vizual) și în dezvoltarea prieteniilor.
  2. Comportamente repetitive: Autismul clasic este adesea asociat cu comportamente repetitive și interese restrictive. Aceasta poate include gesturi sau mișcări repetitive, precum și obsesii sau fixații asupra unor subiecte sau activități specifice.
  3. Dificultăți în comunicarea verbală și non-verbală: Multe persoane cu autism au dificultăți în a-și exprima gândurile și sentimentele în mod verbal sau prin limbajul non-verbal. Pot avea dificultăți în dezvoltarea limbajului sau în folosirea acestuia în mod social adecvat.
  4. Sensibilitate senzorială: Persoanele cu autism pot avea sensibilitate crescută sau scăzută la stimulii senzoriali, cum ar fi luminile puternice, sunetele puternice sau senzația tactilă. Aceste sensibilități pot duce la reacții intense sau evitarea anumitor stimulente.
  5. Rutine rigide: Persoanele cu autism pot să se atașeze de rutine stricte și să aibă dificultăți în adaptarea la schimbări. Pot fi foarte afectate dacă rutina lor obișnuită este perturbată.
  6. Capacități cognitive variate: Nivelul de funcționare intelectual variază foarte mult în rândul persoanelor cu autism. De la cei cu capacități intelectuale normale sau deasupra mediei la cei cu deficiențe de dezvoltare semnificative.
  7. Dificultăți în joc și imaginație: Jocul social și imaginația pot fi limitate la persoanele cu autism. Pot să aibă dificultăți în înțelegerea jocurilor simbolice sau imaginative.

Este important de remarcat că fiecare persoană cu autism este unică, iar simptomele și nevoile lor pot varia semnificativ. Diagnosticul și tratamentul autismului implică, de obicei, o evaluare amănunțită de către profesioniști specializați în dezvoltare și intervenție timpurie. Intervenția timpurie și terapia comportamentală aplicată (ABA) sunt frecvent utilizate pentru a ajuta persoanele cu autism să dezvolte abilități sociale și de comunicare și să își îmbunătățească calitatea vieții. Familia și îngrijitorii au, de asemenea, un rol crucial în susținerea și îngrijirea persoanelor cu autism.

Întrebări & Răspunsuri

Despre Autism

Autismul este o tulburare de spectru care afectează dezvoltarea creierului și se manifestă prin dificultăți în comunicare, interacțiune socială și comportament.

Simptomele autismului includ dificultăți în comunicare, interacțiune socială și comportament. Aceste simptome sunt evidente în copilăria timpurie, frecvent între 12-24 luni.

Termenul de „spectru” se referă la faptul că există grade foarte variate de afectare, de la un copil la altul și la același copil, de-a lungul timpului.

Diagnosticul tulburărilor din spectrul autist include anumite afecțiuni care erau în trecut diagnosticate separat: tulburarea autistă, tulburarea pervazivă de dezvoltare nespecificată și sindromul Asperger.

Copiii cu tulburare Asperger, care este considerată o formă înalt funcțională în cadrul spectrului, prezintă deficițite minime în comunicarea verbală, comportamentul este foarte puțin afectat, dar au dificultăți semnificative în stabilirea relațiilor cu cei din jur. La polul opus al spectrului poate fi un copil care nu vorbește, care pare că “nu îi observă” pe cei din jur și are un comportament neobișnuit în majoritatea situațiilor și dificultăți majore cu învățarea lucrurilor noi.

Cauzele autismului nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că interacțiunea dintre gene și mediu poate juca un rol. Printre factorii de risc pentru autism se numără:

  • Alte cazuri de autism în aceeași familie
  • Mutațiile genetice
  • Sindromul de fragilitate a cromozomului X sau alte afecțiuni genetice
  • Vârsta înaintată a părinților
  • Greutatea prea redusă la naștere
  • Expunerea la metale grele și toxine din mediu.

 

Este important să rețineți că acești factori de risc nu sunt cauze directe ale autismului, ci doar crește probabilitatea dezvoltării acestei tulburări. În plus, nu toți copiii cu acești factori de risc vor dezvolta autism, iar unii copii fără factori de risc pot fi diagnosticați cu această tulburare .

Diagnosticul cât mai precoce este esențial, deoarece intervenția timpurie intensivă ajută copilul să își îmbunătățească zonele de dificultate, iar în unele cazuri, să ducă o viață independentă, productivă și satisfacatoare.

Cauzele autismului nu sunt încă pe deplin înțelese, dar se crede că interacțiunea dintre gene și mediu poate juca un rol. Printre factorii de risc pentru autism se numără:

  • Alte cazuri de autism în aceeași familie
  • Mutațiile genetice
  • Sindromul de fragilitate a cromozomului X sau alte afecțiuni genetice
  • Vârsta înaintată a părinților
  • Greutatea prea redusă la naștere
  • Expunerea la metale grele și toxine din mediu.

Este important să rețineți că acești factori de risc nu sunt cauze directe ale autismului, ci doar crește probabilitatea dezvoltării acestei tulburări. În plus, nu toți copiii cu acești factori de risc vor dezvolta autism, iar unii copii fără factori de risc pot fi diagnosticați cu această tulburare .

O șansă la viață

Ajută și tu! Contribuie la viața unui copil

Alătură-te cauzei noastre și fii parte din schimbarea semnificativă pe care o putem aduce în viața unui copil. Contribuția ta personală poate face o diferență imensă în lupta împotriva autismului.